..

Iubirea e nesăţioasă, de un egoism sălbatic, vrea să-­i sacrifici tot 

fără a­-i cere nimic în schimb, mulţumindu­-te doar cu ceea ce-­ţi oferă. Eu 

am râvnit totul de la tine pentru că îţi dădusem totul. Oricum, ceva mai

bun decât mine nu puteam să-­ţi dau. De aici a pornit eroarea, de la 

acest schimb în aparenţă just. Dar ce experienţă aveam, de unde să 

ştiu că iubirea dintre două fiinţe nu e egală, că balanţa atârnă când într-­ 

o parte, când într­-alta după imponderabile de care arar ne dăm seama. 

În cazul nostru balanţa atârna în favoarea ta, lanţurile cu care mă 

încătuşai erau mai puternice decât ale mele. De ce te­-am judecat luându-­ 

mă pe mine drept unitate de măsură? Bărbatul, datorită se vede eului 

său aşa-­zis "superior", se dă dragostei cu prudenţă, păstrând rezerve

pentru sine, de aceea îşi păstrează, măcar parţial, echilibrul. Pe când 

noi, femeile, când iubim, ne dăm integral mistuindu­-ne în aşa fel încât nu

ne rămâne decât umbra celor ce am fost. Iată de ce prăbuşirea noastră în

lipsa coloanei vertebrale e aşa de catastrofală. 

La fel s­-a întâmplat şi cu mine. E greu, aproape imposibil, să-­ţi înşir 

în ordine succesiunea evenimentelor care au concurat la rostogolul meu 

în neant.
Tu ai rămas singura mea iubire şi, dacă aş fi trăit pînă la adînci 
bâtrîneţe, tot n­-aş fi iubit a doua oară. Este aşa de neverosimilă şi de
puţin omenească povestea acestei iubiri unice, încît oricui i­-ar părea o
născocire. Cînd am citit Manon Lescaut, am ridicat din umeri zîmbind 
sceptic, neconvinsă. E cu neputinţă, îmi spuneam, să iubeşti aşa de
total, numai o singură dată în viaţă?
Destinul a vrut să­-mi dea o lecţie aspră; m­-a ales tocmai pe mine ca 
să confirm realitatea unei poveşti, s-o depăşesc chiar. 
Nu mă plîng! O vreme am fost atît de fericită, încît socot că nu m-am
achitat faţă de fericire cu preţul tuturor suferinţelor pe care le-­am

îndurat după aceea.

Plec.

 Plec... Nu pentru că nu te mai iubesc, ci pentru că nu mai pot iubi cat pentru amandoi.
Plec pentru că am obosit să mă prefac ca trăiesc, că primesc, că sunt fericită, că sunt iubită.
Plec pentru că tu imi ingreunezi paşii şi imi risipeşti visurile.
Plec pentru că m.am săturat sa cerşesc dragoste.
Plec pentru că promisiunile frumoase nu pot inlocui fericirea.
Plec pentru că am obosit sa aştept la nesfarşit iluzii.
Plec pentru că merit mai mult decat să fiu doar o persoană de care are cineva nevoie...

...27 ianuarie 2014 la 21:26

nu-mi vine să cred că n-am să te mai caut niciodată, că n-am să te mai găsesc niciodată. că trebuie să scrâşnesc din dinţi şi să mi te îngrop în mine. 



azi am fost pe la romană şi mă tem c-am să umblu cam des pe acolo şi-am să te caut din priviri. azi m-am uitat pe geamul aburit din 300, dar nu puteam să văđ.. aşa că am închis ochii şi imagini mi s-au derulat în faţă

..dar nu mai eşti şi o dată cu tine, dispar şi locurile alea şi orice fel de amintire. nu-mi mai permit să te caut, nici măcar aici în suflet. eşti plecat de mult şi aşa va rămâne. viaţa mea continuă şi fără tine. alte poveşti, alţi oameni, altă iarnă

 

Iubitul meu,

 Nu ai vrut sa vii aseara la mine, stii bine ca nu conteaza ora.. pentru mine. Daca nu ma lasi sa ma intorc acolo unde a fost un impuls sa plec..nu mai tine de mine.. Mereu m-ai intors, dar acum mi-ai dat drumul de tot. Am mai plecat da, dar ne-am aratat ca ne iubim si ca locul nostru ne este unu in bratele celuilalt.
  Am explodat pentru ca dota era mai mult decat puteam suporta, ca multe zile cand eram la tine, ma "umileai" in joaca , dar durea al naibii de tare. Ca erai indiferent si rece jumatate de zi cand ieseam afara si ma faceai sa ma simt si eu rece.. Nu zic ca toate vin de la tine, nu, pentru ca eu nu sunt nici pe departe perfecta, dar pentru ca te iubesc atat atatt de mult, imi doream sa ma vezi cum te vad eu.. pur si simplu, sa ador sa te iubesc. Prin felul meu prostut, era dulce. Si dincolo de asta erau promisiuni mari. Si compromisuri pentru viitorul nostru. Nu aveam de gand sa stau 2,3,4,5 ani cu tine. Doar o viata, pentru ca le-am spus alor mei de atatea ori ca tu imi esti jumatatea.
Stiu ca mereu mi-ai inteles vorbele , chiar daca nu m-am facut pe deplin inteleasa. Trebuie sa stii ca iubirea mea nu trece. O sa treaca poate atunci cand vei fi cu o alta fata si o vei iubi , si te vei simti mai bine cu ea decat cum te-ai simtit cu mine. Si nu-mi vei mai darui ganduri, sa sper.
  Tot ce ti-am daruit, a fost cu toata dragostea mea, mici atentii, vorbe mari, vise, sunt adevarate, si eu le apreciez din suflet pe ale tale, pentru ca mereu m-au umplut, dar acum sunt goala si amintirile eu nu le suport, pentru ca imi displace enorrm sa-mi fie dor. Si sa nu crezi ca am vreo picatura de teatru acum, sau ca sunt exagerata, pentru ca nu e asa. Ma descarc cum pot, daca ieri nu ne-am acordat sansa dupa care am tanjit pentru un impuls facut la nervi. Si m-a costat pierderea noastra.
Cei care se iubesc cu adevarat, se despart, se impaca, isi arunca vorbe care ustura, dar esentialul si ajutorul, este ca nu pot trai unul fara celalalt. Si eu te iubesc enorm.