Eşti tu...acel care te cunosc, iar cînd sunt cu tine sunt eu...acea care mă cunosc însumi pe mine. Eşti inspiraţia mea, visul meu, trairile mele şi tot ce continui să simt în interiorul făpturei cu care m-a înzestrat Dumnezeu.
Nu...nu eşti perfect, dar eşti în acelaşi timp imperfecţiunea altora şi idealul meu.
Îmi răscoleşti prin minte în fiecare secundă, iar eu nu mă mai satur să te privesc...TE IUBESC...
Îmi dau seama ca tot ce se întîmplă se află undeva la linia de demaraţie dintre realitate si vis. E frumos, e magic, e ceva superior unei vorbe lumeşti, unui sentiment omenesc.
Cu tine pot deveni mai bună în tot ce nu aş face...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu