Într-o atmosferă sobră, ne pierdem, încet-încet, amândoi; într-un colț al camerei, câteva raze de lumină răsar dintr-o veioză veche. Însă, întunericul nu ezită să ne îmbrățișeze, iar șoaptele sparg liniștea ce s-a așternut. În timp ce privirea-mi e rătăcită undeva pe-un perete, mă cufund în brațele tale. Tu nu spui nimic, dar știu că ochii tăi îmi urmăresc fiecare mișcare. Mă săruți ușor pe creștet și-mi mângâi fața. Eu mă ridic, mă întorc către tine, și mă apropii.. Te privesc adânc în ochi, încleștându-ți gâtul cu mâinile mele reci. Sclipirea din ochii mei îți așterne un zâmbet pe față. Zâmbesc și eu în același ton cu tine. O șuviță de păr îmi cade peste ochi. Răsuflarea mea se izbește de ea, și o plimbă de colo-colo. Ridici mâna încet și dai șuvița după ureche. Mă apropii și mai mult de tine: privirea mea pendulează continuu între ochii tai și buzele-ți acoperite de răsuflarea caldă. Închid ochii și te sărut. Simt cum un sentiment mă cuprinde. Mă depărtez și deschid ochii.
Mă ridic în picioare, și mă îndrept către fereastră. Cu o mișcare rapidă, mă prinzi de mână și mă tragi în brațele tale. Eu încerc să "scap", tu mă ții strâns cât să nu pot pleca sau mișca măcar. Încă mă zbat în brațele tale, dar tu nici că-mi dai drumul. Te pătrund c-o privire, iar tu încerci să mă săruți. Eu-mi întorc capul. Îmi dai drumul și-mi cuprinzi fața cu mâinile-ți. Mă săruți și de data asta, eu mă las dusă de val, astfel, neîmpotrivindu-mă. Te iau în brațe, la fel faci și tu.
Suntem doar noi doi, într-o liniște deplină, în întunericul nopții pe care-l străpung câteva raze de lumină ce ne mângâie pe-amândoi.. Mi-aș dori să pot opri timpul pentru noi, dar știu deja că inimile noastre or să bată ca una singură, pentru totdeauna.. Coase-mi visele-n ochii verzi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu